Spații vectoriale euclidiene

Produs scalar

Produs scalar

Fie (V,+,⋅)|R spațiu vectorial real
g:V×V→R se numește produs scalar ⟺

Notation

  • (V,g), (E,g), (E,(⋅,⋅)), (E,⟨⋅,⋅⟩) = spațiu vectorial euclidian real (s.v.e.r)
  • ∥x∥=def⟨x,x⟩ - norma vectorului

Matricea asociată lui g funcționează la fel ca matricea asociată unei forme biliniare simetrice

Repere ortogonale și ortonormate

Reper ortogonal, reper ortonormat

(V,g) s.v.e.r. și R={e1,…,en} reper în V

  • R s.n. reper ortogonal ⟺g(ei,ej)=0,∀i≠j
  • R s.n. reper ortonormat ⟺g(ei,ej)=δij
    Unde δij={1,i=j0,i≠j --> simbolul Kronecker

Bază ortonormată ⟺ vectori ortogonali doi câte doi și versori (adică de normă 1).

Proprietate

Fie (V,g) s.v.e.r
Atunci, pentru două repere ortonormate și C matricea de trecere.

R={e1,…,en}→CR′={e1′,…,en′}

Avem:

C∈O(n)⟺CC⊤=Inmatrice ortogonala

Demonstrație

δkl=g(ek′,el′)=g(∑i=1ncikei,∑j=1ncjlej)==∑i,j=1ncikcjlg(ei,ej)==∑i,j=1ncikcjlδij==∑i=1ncikcjl⟹C⊤C=In⟹⟹C∈O(n)Q.E.D.

Observație
R→CR′ repere ortonormate la fel orientate (detC>0) ⟹ C∈SO(n)

SO(n)={A∈O(n)|detA=1} - matricile special ortogonale

Propoziție
A da un produs scalar ⟺ A preciza un reper ortonormat.

Demonstrație

  1. ⟹
    g:V×V→R produs scalar, R={e1,…,en} reper

R poate fi ales astfel încât relația g(ei,ej)=δij,∀i,j=1,n― să fie respectată.
Atunci R este reper ortonormat.

  1. ⟸
    R={e1,…,en} reper ortonormat. Definim o funcție g:V×V→R, astfel încât:
g(ei,ej)=δij,∀i,j=1,n―

g -produs scalar
Extindem prin liniaritate

g(x,y)=∑i,j=1ngijxiyj=∑i=1nxiyi=x1y1+⋯+xnyn

Pentru că gij=δij

Exemplu

g0:Rn×Rn→R,g0(x,y)=x1y1+…xnyn Produsul scalar canonic, R0 reperul canonic. (1)

Avem

g0(ei,ej)=0

Deci R0 reper ortonormat în raport cu g.

G=In - matricea asociată lui g în raport cu R0 ⟹G=G⊤ (2)

(1), (2) ⟹ g0∈Ls(Rn,Rn;R)

g0(x,x)=Q(x)=x12+⋯+xn2⟹{g0(x,x)>0,∀x≠0Rng0(x,x)=0⟺x=0Rn

Deci g0 e pozitiv definită.

Produs vectorial

(R3,g0) s.v.e.r cu str. canonică. Unde g0(x,y)=x1y1+x2y2+x3y3

Definim produsul vectorial x×y astfel:

  1. Dacă {x,y} SLD, atunci x×y=0R3
  2. Dacă {x,y} SLI, atunci avem:

a)

∥x×y∥=|g0(x,x)g0(x,y)g0(y,x)g0(y,y)|=∥x∥2⋅∥y∥2−g02(x,y)

b)

g0(x×y,x)=g0(x×y,y)=0

c) R={x,y,x×y} reper pozitiv orientat în R3 (adică la fel orientat cu R0)

Observație
× este un determinant formal -> format din vectori și scalari, întoarce vector.

x×y=|e1e2e3x1x2x3y1y2y3|=e1|x2x3y2y3|−e2|x1x3y1y3|+e3|x1x2y1y2|=e1Δ1−e2Δ2+e3Δ3

Deci

x×y=(Δ1,−Δ2,Δ3)
Proprietăți

  • x×y=−y×x
  • (x×y)×z=g0(x,z)y−g0(y,z)x
  • Identitate Jacobi: ∑x,y,zcyc(x×y)z

Produsul mixt

Fie (R3,g0) s.v.e.r cu struct. canonică și x,y,z∈R3

z∧x∧y=def.g0(z,x×y)=|z1z2z3x1x2x3y1y2y3|==|x1x2x3y1y2y3z1z2z3|=x∧y∧z

Exemplu

Fie (R3,g0) s.v.e.r,
μ=(1,−1,2), ν=(0,1,3), ω=(1,1,0).

a) μ×ν
b) ω∧μ∧ν

Soluție
a) Calculăm μ×ν:

μ×ν=|e1e2e31−12013|=(|−1213|,−|1203|,|1−101|)=(−5,−3,1)

b) Calculăm ω∧μ∧ν=g0(ω,μ×ν):

g0(ω,μ×ν)=−5⋅1−3⋅1+0=−8

Observații
a)

g0(μ×ν,μ)=0

deoarece

(−5,−3,1)⋅(1,−1,2)=−5⋅1+(−3)(−1)+1⋅2=−5+3+2=0

b)

g0(μ×ν,ν)=0

deoarece

(−5,−3,1)⋅(0,1,3)=−5⋅0+(−3)⋅1+1⋅3=0

Reper ortonormat

R={μ,ν,μ×ν}

și

R0={e1,e2,e3}→CR={μ,ν,μ×ν}

unde matricea de trecere C este:

C=(10−5−11−3231)

Calculul determinantului:

detC=|10−5−11−3231|=11+24=35∥μ×ν∥=g0(μ×ν,μ×ν)=25+9+1=35

Ortonormarea unui reper oarecare

Problemă:

(V,g0) s.v.e.r. R={e1,…,en} reper arbitrar. Există R′ reper ortonormat?

Procedeul Gram - Schmidt

(V,g0) s.v.e.r. Cu produsul scalar canonic g0=(⋅,⋅)=⟨⋅,⋅⟩

fie R={f1,…,fn} reper arbitrat ⟹∃R′={e1,…,en} reper ortogonal astfel încât

Sp{e1,…,en}=Sp{f1,…,fn}

(Sp = spațiul generat de)

Demonstrație

Abordarea este inductivă.

f1≠0Valegeme1=f1

Fie:

e2=f2+α21e1

Din condiția de ortogonalitate

⟨e1,e2⟩=0⟹⟨f2+α21e1,e1⟩=0⟹⟹⟨f2,e1⟩+α21⟨e1,e1⟩=0

De unde rezultă

α21=−⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩

Și

e2=f2−⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩

Deci P2:

{f1=e1f2=⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩e1+e2⟹Sp{f1,f2}=Sp{e1,e2}

Presupunem Pk−1 adevărat

{e1,…,ek−1}vectori ortogonali, siSp{f1,…,fk−1}=Sp{e1,…,ek−1}

Avem:

ek=fk+∑i=1k−1αkiei

Condiția de ortogonalitate:

0=⟨ek,ej⟩=⟨fk,ej⟩+∑i=1k−1αki⟨ei,ej⟩

Din Pk−1 știm că ⟨ei,ej⟩=δij (sunt ortogonali).
Relația devine:

0=⟨fk,ej⟩+αkj⟨ej,ej⟩⟹αkj=−⟨fk,ej⟩⟨ej,ej⟩

Deci

ek=fk−∑j=1k−1⟨fk,ej⟩⟨ej,ej⟩ej{f1=e1⋮fk=∑j=1k−1⟨fk,ej⟩⟨ej,ej⟩ej+ek⟹Sp{f1,…,fk}=Sp{e1,…,ek}∀k=1,k―

Deci

{f1=e1f2=⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩e1+e2⋮fn=⟨fn,e1⟩⟨e1,e1⟩e1+⋯+⟨fn,en−1⟩⟨en−1,en−1⟩en−1+enA−1=(1⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩⋯⟨fn,e1⟩⟨e1,e1⟩01⋯⟨fn,e2⟩⟨e2,e2⟩⋮⋮⋱⋮00⋯1)

A este matricea de trecere. detA−1=1

Avem R′={e1,…,en} sistem de vectori ortogonali (doi câte doi). Este și sistem de generatori.

|R′|=n=dimV⟹R′reper ortogonal

Schimbările de reper în Gram - Schmidt:

R={f1,…,fn}⏟bază inițială→AR′={e1,…,en}⏟bază ortogonală→BR″={e1∥e1∥,…,en∥en∥}⏟bază ortonormală

Sunt la fel orientate.

Observație

v≠0v, atunci v∥v∥ este versor.

g(v∥v∥,v∥v∥)=1∥v∥2g(v,v)=∥v∥2∥v∥2=1

Complement ortogonal

(V,g) s.v.e.r., x∈V∖{0V}, U⊆V subspațiu vectorial.

  1. x⊥={y∈V|g(x,y)=0}⊆V subspațiu vectorial (toți vectorii perpendiculari pe x = complementul ortogonal al lui x)
  2. U⊥={y∈V|g(x,y)=0∀x∈U}⊆V subspațiu vectorial

Proprietate:

Pentru U⊆V subspațiu vectorial ∃!U⊥⊆V subspațiu vectorial (complement ortogonal) astfel încât:

V=U⊕U⊥

Demonstrație

  1. ⊆
    Din definiție:
U+U⊥⊆V⟹U⊕U⊥⊆V

Demonstrăm ⊕

Fie x∈U∩U⊥⟹g(x,x)=0⟹x=0V

  1. ⊇
    Demonstrăm că V⊆U⊕U⊥
    Fie v∈V și R={e1,…,ek} un reper ortonormat în U.
    Fie
v′=v−∑i=1k⟨v,ei⟩ei⏟not. v″∈U

Demonstrăm că v′∈U⊥

⟨v′,e1⟩=⟨v,e1⟩−∑i=1k⟨v,ei⟩⟨ei,e1⟩⏟δ1i⏟⟨v,e1⟩=0⋮⟨v′,ek⟩=⟨v,ek⟩−∑i=1k⟨v,ei⟩⟨ei,ek⟩⏟δki⏟⟨v,ek⟩=0

Deci v′∈U⊥

Și v se poate descompune:

v=u″∈U+u′∈U⊥

Așadar, din 1, 2 ⟹ V=U⊕U⊥

Exercițiu 1

(R3,g0) s.v.e.r, u=(1,2,−1) ⟹ ∥u∥=6

a) u⊥
b) determinați un reper ortonormat în u⊥

Soluție
a)

u⊥={x∈R3|g0(x,u)⏟x1+2x2−x3=0}={(x1,x2,x1+2x2)|x1,x2∈R}=={x1(1,0,1)⏟f1+x2(0,1,2)⏟f2|x1,x2∈R}==⟨{f1,f2}⟩

Deci dimu⊥=3−1=2
R={f1,f2} reper oarecare în u⊥. Trebuie ortonormat, deci aplicăm G-S.

e1=f1=(1,0,1)∥e1∥=2e2=f2−⟨f2,e1⟩⟨e1,e1⟩e1=(0,1,2)−22(1,0,1)=(−1,1,1)∥e2∥=3

Noile repere:

R′={e1,e2}ortogonal⟹R″={12(1,0,1),13(−1,1,1)}ortonormal

Avem:

R3=u⊕u⊥

Deci avem următorul reper ortonormat în R3

R={16(1,2,−1),12(1,0,1),13(−1,1,1)}

Exercițiu 2

(R3,g0) s.v.e.r

U={x∈R3|x1−x2+x3=0}⟹x2=x1+x3

a) U⊥
b) Să se determine R=R1⏟reper U⊥∪R2⏟reper U reper ortonormat în R3.
Soluție

a) Dacă luăm coeficienții ecuației planului descris în U, obținem. vezi cursul de geometrie analitica

U⊥=⟨{(1,−1,1)}⟩

Avem reper ortonormat în U⊥

R1={e1∥e1∥=13(1,−1,1)}U={(x1,x1+x3,x3)|x1,x3∈R}=⟨{(1,1,0)⏟f2,(0,1,1)⏟f3}⟩

Aplicăm G-S

e2=f2=(1,1,0)e2∥e2∥=12(1,1,0)e3=f3−⟨f3,e2⟩⟨e2,e2⟩e2=12(−1,1,2)e3∥e3∥=16(−1,1,2)

Avem reper ortonormat în U

R2={12(1,1,0),16(−1,1,2)}

Observație
v=αu,α>0v∥v∥=u∥u∥